Acum este momentul să iubești

Dacă ar fi să ai ocazia să asculți ultimile cuvinte ale unui om pe moarte, cu stupoare vei constata că ceea ce-ți va spune nu este că-și dorește bani, o carieră, bunuri materile sau aventuri de nimic ci că vrea să trăiască și că singurul regret îi este acela de a nu se fi bucurat mai mult de viatță.

La fel de tragic și tristi este și atunci când asculți pe tinerele diagnosticate de cancer, cele care estimativ mai au foarte puțin de trăit. Nu vor spune că vor mai mulți bani, sau să fi avansat mai repede la locul de muncă ci că regretă că nu au făcut un copil, că nu și-au trăit viața altfel, mai libere, mai mult pentru sine și mai puțin ... “alergând pentru ce?”

Adevărul acesta este; viața trebuie trăită, fiecare clipă, fiecare moment trebuie savurat.

Sunt mulți cei care vor spune că au tot ceea ce și-au dorit de la viață, că tot ceea ce le mai lipsește este tocmai sănătatea care “Dacă nu ar fi fost atât de șubredă...”.

De ce sunt bolnavi, de ce trec dintr-un rău în altul și de ce mereu trebuie să se întoarcă la muncă în ciuda nevoii de a-și trăi viața mai mult pentru sine, mai puțin pentru alții? ... pentru că de la bun început asta au vizualizat, să aibă tot ceea ce li se întâmplă. Toți se gândesc la bani, la carieră, la cum să-și cumpere o casă, la cum să facă cât mai multe școli și să termine primii. Iar prețul, ceea ce-i costă toate acestea? ... întocmai: sănătatea, fericirea, miile de oportunități de a avea totul de la viață la care au renunțat.

Nimeni, absolut nimeni nu îți spune că nu trebuie să îți dorești bani, o carieră sau bunuri materiale. Nu este nimic rău în asta.

Dincolo de orice, există acum, această clipă, momentul de față - prezentul - acest timp și spațiu în care poți să alegi cum să fie viața ta, dacă să o risipești sau dacă să te bucuri de ea.

Nu te mai ascunde în spatele nevoii tale de a te justifica, nu te resemna, nu mai încerca să disimulezi adevărul.

Acceptă realitatea așa cum este, recunoaște atunci când ai greșit și asumă-ți responsabilitatea asupra vieții tale.

Nu fi bătrâna de pe acea bancă din centrul unui oraș drag mie din România care mi-a spus că se bucură că toată viața ei a putut face tot ceea ce a vrut (fără să trebuiască să depindă de un bărbat prin sinea faptului că nu s-a căsătorit niciodată) și care de fapt, după o lungă seară de vorbă mi-a mărturisit că ar fi vrut să aibă mai mult curaj, să-l întâlnească pe acel bărbat care să o determine să treacă la următorul nivel, să vrea să se căsătorească, să facă copii; cea care într-un final mi-a spus că cel mai mare regret al ei este tocmai acesta, că într-o zi, acum mulți ani în urmă, i-a închis ușa celui care este sigură că era jumătatea ei, bărbatului pe care l-a iubit nespus, cum nu a mai iubit pe nimeni, cel care a trezit în ea altfel de trăiri.

Nu fi acea super tipă care a plecat unde a văzut cu ochii și crede că are tot doar pentru că zi de zi asta face, își risipește viața muncind pentru ceilalți în timp ce renunță la tot; acea femeie care deși a făcut și face mulți bani, niciodată nu are îndeajuns timp pentru sine, pentru a-și vedea măcar casa pe care a cumpărat-o sacrificând totul (tinerețea ei, libertatea, tot).

Nu fi acea tânără care crede că are tot timpul din lume și care alege să se aventureze în marea goană nebună ... “După ce?”.

Nu fi acea fată care alege să se căsătorească când nici nu a ieșit bine de pe băncile școlii.

Uită-te împrejur. Ce ai? O casă goală? Lume care te cheamă doar pentru că au nevoie de tine? Persoane care socializează cu tine doar pentru că îți sunt inferioare sau pentru că le poți fi cu folos? Oameni pentru care ești perfectă doar atâta timp cât faci ceea ce se așteaptă, iubești pe cine le place și te comporți după bunul lor plac?

Uită-te la tine, în oglindă, dimineața când te trezești să pleci la servici iar apoi la prânz când mergi la masă, după care seara înainte să mergi la somn. Ce vezi? Cum a fost ziua de muncă? Cum a fost bărbatul care a făcut totul pentru a te impresiona, pentru a te determina să vrei să faci sex cu el?

Privește adânc în sufletul tău. Ce vezi? Este acea jumătate, acel suflet pereche, acea inimă care bate împreună cu inima ta și te întreabă ori de câte ori are ocazia: “Cum ești?” sau este gol, pustiu?

Iubește acum. Nu mai crede că ai tot timpul din lume. Nu renunța la ceea ce s-ar putea să se dovedească a fi sensul tău în viață, jumătatea pe care ți-ai dorit-o întotdeauna, acea oportunitate căreia îi închizi ușa alegând să fii acea bătrână dintr-un oraș mie drag din România care și-a dat apartamentul vecinilor pentru a avea cine să o îngrijească când va fi pe moarte; acea stimabilă doamnă care a cumpărat totul în viața ei (atenția, faima, persoanele, zâmbetele, tot), pentru care totul a avut un preț.

Din păcate, unele nu pot fi cumpărate indiferent de cât de mulți bani ai avea. Printre acestea: sănătatea pierdută, o familie niciodată întemeiată, un copil niciodată născut, o zi în care ai fi putut face bine și ai ales contrariul.