De ce uneori celălalt are dreptate

Pentru că lăsăm orgoliul să ne conducă sau pentru că ne guvernăm viața în funcție de obișnuințe și obiceiuri, într-o relație, avem tendința să susținem că suntem singurii care au dreptate.

Ne certăm cu jumătatea pe care am ales să o iubim, intrăm în conflicte fără sens și creem tensiuni inutile; toate pentru că ne încăpățânăm și ținem cu orice preț să arătăm că avem dreptate.

Problema într-o relație care începe să nu mai funcționeze nu este celălalt ci noi. Noi suntem aceia care uităm că am ales să iubim necondiționat acel suflet, că scopul angajamentului de a fi în doi este tocmai acesta, de a fi alături de o persoană.

Când începe celălalt să aibă dreptate? În momentul în care reușește să vadă cu alți ochi ceea ce noi din cauza furiei, a orgoliului sau a încăpățânării nu mai reușim să vedem.

Nu este vina noastră pentru că uneori din cauza obiceiului de a greși fără să ne dăm seama, facem rău pe unele planuri, în anumite direcții. Ceea ce este foarte greșit, o constituie inaptitudinea noastră de a ne deschide sugestiilor celuilalt, intenției acestuia de a ne susține și nicidecum de a ne critica precum avem tendința să credem.

Celălalt începe să aibă dreptate ori de câte ori ne va sublinia exact ceea ce noi nu vom reuși să percepem ca fiind greșit și cu încăpățânare vom susține că avem dreptate, că nu este vina noastră, că felul în care facem este cel mai bun sau că altfel sau mai bine de atât nu se poate.

De ce are dreptate jumătatea pe care am ales să o iubim? Pentru că de cele mai multe ori intervenția sa este motivată de iubirea pe care ne-o poartă, de dorința sa de a fi într-o relație care o împlinește, care se consumă și nicidecum nu se risipește, o relație care nu se destramă ci îi dă ceea ce și-a dorit de la bun început când a ales acest angajament.

Dacă cel de lângă noi ne va spune ceva anume sau va încerca să-și exprime punctul de vedere nu va fi pentru că vrea să ne critice ci pentru că felul nostru de a face îi provoacă rău, îi amenință zona de confort sau îi dă motive să intre în alertă, să vadă pericolul iminent căruia ne expunem și pe care poate nu-l percepem din varii motive.

Ce trebuie făcut în astfel de situații, când celălalt are dreptate? Trebuie să ne deschidem mintea schimbării. Va trebui să facem tot ceea ce ne stă în putință pentru a-l ajuta pe celălalt să-ți exprime punctul de vedere, să ne fie alături, să-și materializeze gândurile.

Ce altceva trebuie să facem atunci când celălalt are dreptate? Să acceptăm.

Cea mai mare greșeală pe care foarte mulți o fac este tendința de a se împotrivi, de a nu accepta realitatea sau de a nu recunoaște adevărul chiar dacă în sinea lor știu că au greșit și că celălalt are dreptate.

Celălalt are de foarte multe ori dreptate pentru că privește cu alți ochi, o face dinafara contextului nostru, cel care ne supra solicită și care adeseori ne împiedică să vedem aceeași problemă din alt unghi așa cum se întâmplă cu persoana care ne iubește și care intervine doar pentru că ne vrea binele.

În astfel de cazuri, trebuie să lăsăm orgoliul sau încăpățânarea deoparte, să acceptăm atunci când este evident că am greșit, să căutăm să înțelegem atunci când celălalt se alarmează și ne atrage atenția asupra unui eventual pericol.

Avem nevoie să ne deschidem șansei de a ne transforma, de a primi opinia celuilalt ca pe o nouă oportunitate și nicidecum ca pe o critică.

Trebuie să ascultăm cât mai mult, să vorbim cât mai puțin și mai ales, atunci când celălalt are dreptate, trebuie să i-o dăm, ba mai mult, trebuie să avem curajul de a recunoaște că am greșit și să facem tot ce ne stă în putință pentru a ne transforma, a înceta să persistăm repetând aceeași greșeală, a evita pe viitor să mai greșim.