Eșec în viață, eșec în dragoste

Pe parcursul acestui articol se folosește cuvântul jivină. Înțelege prin acest cuvânt acea persoană cu suflet ca și tine față de care poate simți ură și care de fapt este doar un suflet bun, o fire competitivă determinată a nu renunța în fața vicisitudinilor vieții; acea persoană care nu și-a propus a-ți face rău ci sfârșește doar neînțeleasă în context.

Fiecare dintre noi își dorește să iubească și să fie iubit, o familie, copii, succes pe plan personal și cel profesional.

Ne dorim relații vii, solide și efective cu cei dimprejurul nostru, căutăm să dobândim putere și influență economico-socială, zi de zi ne ridicăm și alergăm cu scopul de a face, de a întreprinde, de a dobândi ceea ce ne dorim cel mai mult.

Mergem an după an la școală unde începem să legăm primele relații, iar apoi începem să muncim, ne maturizăm între timp și devenim din copii oameni printre oameni.

Aceasta este viața noastră, un zbucium continuu, o goană neîncetată după ceea ce toți cei dimprejurul nostru prin felul lor de a fi ne fac să ne dorim și să aspirăm a trăi și avea al nostru.

Căutăm să facem bine, să ne schimbăm condiția, să avem ceea ce ne dorim fie pentru că nu am avut niciodată, fie pentru că așa am început a gândi în urma experiențelor și a interacțiunilor trecute.

Alergăm, gonim din colț în colț, iar unora dintre noi, pentru lungi perioade, ne merge foarte bine. Începem să ne ridicăm, să ne îndreptăm către acel punct de maxim cu puterea de a stabili noi limite.

Este bine și credem că am rezolvat ceea ce era de făcut, că de acum în colo va fi superb și că vom avea parte de acea liniște și pace pe care dintotdeauna ne-am dorit-o.

Este așa cum credem că ar trebui și fără prea mari bătăi de cap până într-o zi când totul începe să se prăbușească și fără să ne dăm seama intrăm într-un lung ciclu al eșecului în viață, al aceluia (eșecului) în dragoste.

Rând pe rând amicii dispar dimprejurul nostru, la fel și influența socio-economică. Totul se prăbușește cu o constanță uluitoare, iar într-o zi te trezești înapoi în trecut, în acel punct de zero absolut de unde cândva plecase-i la drum.

Este acea curbă descendentă pe care foarte mulți intră fără voia lor, acel moment când se decide cum anume va fi tot restul vieții tale, dacă vei mai ajunge vreodată acolo de unde ai căzut sau dacă te vei prăbuși fără puterea de a te mai ridica vreodată.

Tendința fiecăruia?

Se spune că: “Speranța moare ultima!”; adică, tendința fiecăruia va fi aceea de a se ridica și a căuta să repare, să refacă totul repetând acea secvență care în primă instanță a avut puterea de a crea acel punct de maxim deosebit.

Și ne vom ridica. Vom căuta cu energie, hotărâre și determinare să reparăm, să refacem, să acționăm precum am mai făcut-o și în trecut folosind aceleași modele, același fel de a face, urmând aceiași rețetă care de multe ori s-a dovedit eficientă.

Așa suntem noi umanii - niciodată pregătiți a ne da bătuți. Vom lupta, ne vom zbate, vom face tot ceea ce va fi în puterea noastră pentru a nu ceda.

Timpul va trece, la fel și entuziasmul, iar cu fiecare zi scursă, vom acumula o nouă dezamăgire, un nou eșec, o altă tentativă eșuată.

Zi după zi, moment după moment, vom căuta a face bine, iar ceea cu ce ne vom alege va fi un nou eșec; fie pe plan profesional, fie pe cel intim al dragostei și te întrebi: “Cu ce am greșit, de ce nu pot să am ceea ce ceilalți au, de ce nu îmi poate fi și mie bine, ce fac rău în tot ceea ce întreprind, ce vor Zeii sau Destinul de la mine? De ce trebuie să fie totul atât de negativ, de ce atâta mizerie și atât de multe eșecuri?”.

Acesta, este acel punt de minim absolut. Mai jos de atât nu vei putea ajunge. Eșec după eșec, te vei afunda tot mai mult, se va întâmpla până în ziua când vei atinge fundul - acel moment când deja vei putea enumera trei/patru relații eșuate, trei/patru locuri de muncă pierdute, trei/patru ani de cădere permanentă.
Este acea clipă care va avea puterea de a te redefini ca individ. Vei avea răni peste tot, sufletul îți va fi secătuit, mintea amețită, curajul șubrezit, iar puterea de a mai spera pe cale de a se stinge definitiv.

Te vei întreba zi de zi ce ai făcut rău și nu ai să ai niciodată un răspuns. Ai să cauți să înțelegi de ce mereu atragi doar persoane haine, care te mint, lovesc, înșeală și dezamăgesc. Vei vrea să găsești acea cheie, acel răspuns care din momentul în care avut, va avea puterea să schimbe în bine totul.

Vei căuta zi și noapte răspunsuri, te vei zbate, te vei răsuci de pe o parte pe alta, vei căuta să vezi în viitor acea soluție, acea secvență după care totul se va schimba în bine și, nu vei reuși, pentru că pe drumul pe care te afli ceața este foarte densă și de nepătruns.

Banii se vor termina, cei dimprejurul tău vor fi plecat toți pe un alt drum (poate un divorț, poate un sfârșit de relație, poate prieteni și colaboratori cu care nu mai interacționezi deloc), iar orice tentativă a ta de resuscitare se va fi sfârșit fără efect - într-un târziu regăsindu-te în acest punct de minim absolut, pe acel fund al acelui abis cu puterea de a te înghiți definitiv.

TREZEȘTE-TE!

Gata, mai jos de atât nu poți coborî, iar din fericire, nu astăzi este ziua când ai să mori așa cum, pentru că mai ai mult și bine de existat pe această planetă, ceva va trebui să faci pentru a continua să exiști.

O ai în sângele tău, în măduva spinării, în profundul caracterului tău - este puterea de a schimba acum, în acest moment toată viața ta.

Da, ai auzit bine - în profundul caracterului tău. Încă te mai miri? Dă-mi voie să îți repet folosind alte cuvinte: “Caracterul tău este bine fix așa precum îl ai și manifestezi”.

Da, până acum, ultimii ani au fost o mizerie. Da, ai pierdut (cu sau fără voia ta) locuri de muncă. Da, rând pe rând de tine s-a mai apropiat un fals, o lichea, acea persoană care a pretins că iubește necondiționat și că este o ființă loială, corectă și doar cu bune intenții pentru ca la final să te trădeze, să te lovească mișelește, să plece pe un drum separat de al tău alături de cine îi va da posibilitatea de a nu trebui să ofere și să facă nimic.

Da, viața nu este ușoară. Cu siguranță nu așa cum ai crezut că va fi pe vremea când părinții făceau totul pentru tine, și mai cert nu precum ai vrea-o tu (plină doar de bine și sigur) sau precum te-au lăsat școala, amicii, societatea în care ai crescut să crezi.

Viața este alunecoasă și grea. Așa este ea. De ce? Printre altele, pentru că toți cei dimprejurul tău nu sunt roboți, mașini previzibile.
Fiecare individ are puterea de a-și schimba fața de la o situație la o alta. La fel se întâmplă cu viziunea, dorința sau felul de a face a acelorași indivizi cu de fapt o mie de fețe.

Partea bună știi care este?

Și tu ai această deosebită calitate. Și tu poți să fii un Atlant, un Cameleon, un Dac sau Mongol cu puterea de a schimba tot.

Da, este vorba despre a îndrăzni, despre curaj, despre determinare și mai ales despre puterea de a îmbrățișa schimbarea.

Pe de o parte, ai să spui că degeaba ai determinarea și hotărârea și curajul și tot ce-ți mai poate trece prin cap dacă lipsește secvența potrivită.

Da, ai dreptate. Așa este. Degeaba cauți o biserică după o descriere a locației și înfățișării ei deosebit de precisă dacă biserica despre care se vorbește nu este în orașul în care te găsești (nu în acel oraș în care o cauți) ci într-altul.

Într-adevăr, așa este, ai nevoie de o hartă sau de o busolă interioară cu ajutorul cărora să te ghidezi, iar când le ai, este nevoie ca harta să fie a orașului în care te găsești iar busola trebuie să îți arate direcția potrivită atunci când te afli în orașul în care trebuie.

Dacă nu va fi așa, află șocantul adevăr: “Nu este vina ta. Această misiune este predestinată eșecului de la bun început. Nici tu și nici nimeni altcineva nu ar avea capacitatea de a găsi în acel oraș, acea biserică”.

Pe de altă parte vei căuta să demonstrezi că indiferent de ceea ce faci, atragi doar situații dificile și persoane nepotrivite.

Da, ai dreptate. Așa este, indiferent de ceea ce ai face, mereu ai parte doar de eșec, de situații dificile care te lovesc și de persoane lașe, de falsuri și hoți de visuri care te sabotează.

Acum, stai și te gândește un pic. În ce oraș te afli? Ce biserică ți-ai propus a găsi? După care hartă o cauți? Iar busola?

Ce este biserica?

Biserica este un obiectiv, o dorință; este acel final cu care pleci în minte la drum.

Începi să pui totul cap la cap?

Uite, am să te ajut să economisești șase luni de căutări și dureri de cap.

Da, atât durează până când îți dai seama unde anume este acea biserică, că de fapt harta după care te orientai era una greșită. Atâta vreme îi este necesară busolei tale interioare pentru a găsi direcția potrivită - șase luni din viața ta.

Pare greu. Nu este deloc. Trebuie doar să ai răbdare și să nu disperi, iar în timp ce cauți (navighezi) lăsând busola ta interioară să te ghideze, nu sta pe loc, pregătește-te pentru acel moment când totul va lua o nouă turnură.

Da, ai auzit bine, totul va lua o nouă turnură.

Ce se va întâmpla?

Gândește așa - că finalul este predestinat a fi precum se va întâmpla din prima secundă când totul pornește: o nouă relație, un nou loc de muncă, o nouă tentativă de a schimba sau face ceva.

Indiferent de ceea ce vei face după aceea, din momentul în care acțiunea demarează, nu mai poți schimba nimic.

Îți repet pentru a te ajuta să reții mai bine: “Indiferent de ceea ce vei face după aceea, din momentul în care acțiunea demarează, nu mai poți schimba nimic”.

Ce înseamnă asta?

Noi umanii nu suntem capabili să vedem viitorul. Ceea ce putem face este să plecăm la drum cu finalul în minte, să creem o viziune și în funcție de aceasta să ne guvernăm felul de a face. ATÂT!

Restul? Va fi în funcție de ceea ce vedem sau nu, de cei dimprejurul nostru, de situația în care ne găsim, de locația în care se întâmplă toată acțiunea.

Ce rămâne de făcut? Care este de fapt soluția?

Schimbă! Soluția ești tu, iar calea cea mai sigură de a reuși este continua adaptare și transformare.

Ai pierdut un loc de muncă?
Foarte bine. Renunță la el, uită experiența în sine, zăvorăște orgoliul și treci în controlul gândurilor și al sentimentelor tale.

Nu dispera. Nu atunci când rămâi fără un loc de muncă, nu atunci când o jivină te lovește după ce a pretins că te iubește și ți-a jurat dragoste.

Ceea ce ai, ceea ce ți se întâmplă este rezultat al alegerilor tale.

Dacă alegi să rămâi într-un sat anume, bunăstarea ta economică va fi pe atât de abundentă precum a acelui sat este.
Dacă vei trăi într-o societate plină de jivine, hoți de visuri și oameni perverși, atunci ai certitudinea că fiecare nouă tentativă de a iubi și lăsa să primești iubire va eșua.

Secretul?

Printre multe altele - GLOBALIZAREA! Acum te poți mișca, acum poți cu o rapiditate uluitoare să schimbi totul, să faci viața ta a fi o alta în fiecare clipă.

Riscă, nu sta pe gânduri, nu te bloca!

Schimbă orașul, schimbă-ți obiceiurile, deprinde noi aptitudini, fă tot ceea ce trebuie pentru a te duce în punctul în care ai să poți distinge înainte printre ceața densă.

Nu oricine poate fi bogat, nu oricine poate să aibă parte de o familie superbă, de o viață deosebită.
Tu și foarte puțin alții o pot face. Pentru încă zece, pentru încă o mie sau zece mii de oameni fericiți care schimbă toată viața lor iar din acel punct de zero absolut se ridică pe culmi niciodată imaginate este încă loc. Întotdeauna va fi!