Fiecare sfârșit este urmat de un nou început

Nu întotdeauna totul poate fi așa cum ne dorim. Așa este viața, cu urcușurile și coborâșurile ei, cu momentele ei bune și mai ales cu cele rele pe care nu le vrem și care își fac loc cu sau fără permisiunea noastră.

Ne dorim să iubim, să ne îndrăgostim și să fie totul perfect; vrem o poveste de dragoste fascinantă care să nu se mai termine niciodată.

Deși asta este ceea ce vrem, de cele mai multe ori, conjunctura, obișnuințele, familia sau locul de muncă ori alte cauze ne despart de acea jumătate pe care am cunoscut-o, de care ne-am îndrăgostit și pe care ne-o dorim a noastră pentru totdeauna.

În cartea Preludiu - Arta Seducției, la un anumit moment, este dezvăluit care este marele avantaj pe care-l ai atunci când alegi a face anumiți pași încă de foarte devreme în viață. Iar adevărul este tocmai acesta, că pe măsură ce timpul se scurge, iar noi trecem prin tot mai multe experiențe care se sfârșesc nu așa cum ne-am dori, cu atât acest mare avantaj se diminuează tot mai mult.

A iubi pentru totdeauna este posibil. Un obstacol însă (printre multe altele) este teama pe care o avem de a ne îndrăgosti definitiv. Asta, deoarece percepem această dorință de a ne dărui complet unei singure persoane ca pe o slăbiciune și ca pe o eroare pe care o facem și care are puterea să ne facă foarte mult rău.

Dragostea Adevărată există. La fel se întâmplă și cu șansa de a te îndrăgosti pentru totdeauna de o singură persoană. Această posibilitate o are fiecare dintre noi; se poate să fii alături la bine și la rău jumătății aleasă a o iubi, pentru tot restul vieții.

Ce trebuie făcut pentru a se ajunge până acolo?

• Ai nevoie să înțelegi lacrimile unui părinte atunci când îl anunți că pleci din nou la drum, că ai ales să nu materializezi relația cu jumătatea pe care o iubești și de care te îndepărtezi pentru că îți este teamă și încă nu știi ce vrei de fapt.
• Trebuie să nu mai lași teama și nesiguranța să-ți dicteze cum să trăiești, să ai puterea și curajul de a face un astfel de pas fără a ține cont de consecințe și implicații ci având pur și simplu încredere în tine și ceea ce simți.
• Este cazul să înțelegi că uneori unele chiar trebuie să se fi întâmplat fix așa cum s-au petrecut și că alteori trebuie să ai curajul de a schimba toată viața ta fără a mai amâna lăsând totul pentru o altă zi, pentru atunci când crezi că va fi momentul cel mai potrivit.

Viața este un sens unic, un drum pe care-l parcurgem o singură dată, este singura șansă pe care o avem pentru a face bine pe toate planurile.

Există o vorbă care spune că:

În viață trebuie să ai noroc de trei ori; atunci când te naști, când te căsătorești și când mori.

Norocul este relativ. Ceea ce trebuie să ai cu adevărat este determinarea, acea pornire interioară, acel motor intern cu care să hotărăști cum anume să fie viața ta. Dacă a sosit momentul unei relații de a se sfârși sau a unui drum parcurs cu bine de a-și schimba traiectoria iar tu a începe să mergi pe unul nou, nu înseamnă că nu ai noroc, ci că uneori în viață așa trebuie să fie; ceea ce odată a început, trebuie să se termine, iar tu să pornești de unde ai rămas, mai departe pe un nou drum.

Despărțirile sunt grele, la fel de dureroase sunt și momentele în care trebuie să alegi a te îndepărta de cineva știind ca așa trebuie, că indiferent de ce ai face, altfel nu ar trebui să fie.

Uneori, un drum parcurs trebuie să se sfârșească, lăsând astfel cale liberă unei noi experiențe, unui alt drum, poate mai bun, care, poate, duce mai departe. Alteori, sosește acea clipă când nimic nu se mai poate face, iar o relație trebuie să se încheie în acel punct din timp și spațiu. Deseori, nu există loc pentru a lua o pauză în așa fel încât să te poți regăsi pe sine, așa că, atunci când ai nevoie să faci asta, ce îți rămâne de făcut este să alegi a renunța la unele în favoarea altora.

Atunci când vine vorba despre iubire, dacă încă de la început te trezești că simți nevoia de a lua o pauză, dacă vezi că te cuprinde nehotărârea, spaima sau dorința de a avea altceva, atunci, acceptă că totul trebuie să se oprească acolo, fix în acea clipă, exact în acel moment.

Atunci când se crează astfel de situații (indecizie, nestatornicie) vina nu este a Destinului, a Sorții sau a Predestinării. Ele pot fi folosite doar ca și pretext, cu scopul de a justifica sau pentru a masca adevăratele cauze. În realitate, singura cauză ești și întotdeauna vei rămâne TU sau voința celorlalți manifestată în funcție de acțiunile tale sau ca și consecință a interacțiunii celorlalți cu situații și indivizi care nu au nici o legătură cu tine.

Mulți vor spune că totul ține de Predestinare și Destin și că indiferent de ceea ce ar face, nimic nu poate fi schimbat. Că așa a fost să fie, ca astăzi să se termine așa, fiecare mergând mai departe pe drumul său, într-o direcție care deocamdată nu este aceeași cu a celuilalt.

Adevărul este că deseori vrem să facem a fi altfel și că în același timp avem cum să schimbăm cursul evenimentelor, doar că, indiferent de ceea ce ne dorim de fapt și am putea face, alegem a face tot ceea ce ne stă în putere pentru a avea și rămâne cu ceea ce se întâmplă de fapt.

Întotdeauna, atunci când se ajunge în astfel de momente, deși nu ne este ușor a admite evidentul faptelor, ceea ce se sfârșește trebuie acceptat, precum de altfel, ceea ce va urma unui astfel de final trebuie primit cu știința că ceea ce tocmai se încheie face de fapt loc unui început de care este nevoie.