Greșeală după greșeală; despre eșec și greșeli repetate

Nu mai fi tocmai tu acea persoană comodă, care are tot timpul din lume și crede că va reuși să le facă pe toate atâta timp cât se va conforma și se va integra cât mai bine în marea masă evitând să iasă în evidență sau să facă ceea ce ar deranja pe ceilalți.

Oprește-te pentru o secundă și respiră, gândește-te la următoarea întrebare iar apoi răspunde: “Ce ar fi dacă aș afla mâine că mai am de trăit doar șase luni de zile sau, ce ar fi dacă voi afla că nu am să pot avea niciodată copii, sau la fel de rău, ce ar fi dacă peste șase luni nu voi mai putea să merg?”.

Ce ai face? Cum ai alege să îți guvernezi viața, care ar fi alegerile și ce decizii ai lua dacă ar fi să fie așa.

Dacă ar fi să afli că ai să mori peste șase luni ți-ai mai trăi viața la fel, ai mai face ce faci, ți-ai mai petrece zilele în felul în care se întâmplă acum?

Ai mai alerga după un loc de muncă care niciodată nu îți va da strictul necesar, ți-ai mai cumpăra tot ceea ce crezi că ai neapărat nevoie, ai mai ține atât de mult cont de ceea ce spun ceilalți?

Ți-ar mai fi teamă de ziua de mâine precum îți este, ai mai căuta să faci pe plac sau, ai mai renunța atât de ușor la acea relație care te împlinește în favoarea locului de muncă și a vechilor obiceiuri?

Ar mai conta banii atât de mult și fericirea ta atât de puțin? Ai mai avea predispoziția de a-ți petrece tot timpul în singurătate, alergând să faci pe plac celorlalți și renunțând la tot ceea ce ți-ar plăcea să faci?

Ai mai crede că vei fi mereu o persoană tânără care are timpul să le facă pe toate într-o zi și care acum trebuie să facă tot ceea ce este urgent chiar dacă deloc important?

Ai mai trăda, ai mai lovi mișelește pe la spate, te-ai mai furișa să vezi cam cum ar fi dacă ți-ai petrece timpul cu altcineva în timp ce ai promis dragoste și iubire altcuiva?

Ai mai avea tupeul, curajul și puterea de a pretinde dragoste, dăruire și iubire în timp ce tu de fapt trădezi, nu știi ce vrei și ai predispoziția de a renunța la dragoste și iubire în schimbul confortului, nevoii de a face pe plac hoților de visuri din viața ta, obișnuinței de a fi cu o persoană care nu te-a împlinit în ultimii ani și pe care o preferi pentru că îți este familiară și este acceptată de ceilalți?

Ar mai conta atât de mult ceea ce spun ceilalți, ai mai fi cu atât de multă precauție, ar mai avea o valoare atât de mare cei care îți dau atenție doar pentru că te conformezi pretențiilor lor și îți sacrifici timpul, fericirea, sănătatea pentru a le face lor pe plac?

Ai mai ține cont de ceea ce spune și pretinde o persoană care pentru foarte mulți ani te-a lăsat să ajungi în acel punct în care afli că vei muri fără a fi făcut tot ceea ce ți-ai fi putut dori și ți-ar fi plăcut?

Ai mai lăsa o rudă, un cunoscut sau un străin să îți spună pe cine să iubești, cum să fie viața ta și unde anume să te oprești sau ce să-ți dorești de la viață sau cum să ți-o planifici?

Ai mai aștepta momentul cel mai potrivit pentru a-ți dedica timp ție, pentru a începe să vezi ceea ce este cu adevărat important și mai ales, ai mai crede că tot ceea ce ai în acest moment (o casă, o mașină, atenție la locul de muncă și un grup social) este tot ceea ce-și poate dori cineva și că viața ta este perfectă?

Cum ai răspunde la întrebarea: “Tu, pe acest pământ ce vei lăsa în urma ta?” în cazul în care ar fi să afli că mai ai de trăit doar șase luni?

Ai alergat mereu să faci, să fii pe plac, la înălțime, să te integrezi în societatea în care trăiești, să te conformezi în așa fel încât să nu trezești suspiciuni, să nu atragi atenția asupra ta, să nu ridici pe nimeni împotriva ta.

Ai fost angajatul model, copilul model, mereu iubirea perfectă care a jurat dragoste eternă și loialitate.

Apoi afli că vei muri peste șase luni și vrei să îți trăiești viața, să faci ceea ce te împlinește cu adevărat, să te bucuri atât cât mai poți de viața ta.

Pentru a avea toate acestea, alegi să ieși din relația care nu te-a împlinit niciodată și să mergi fix cu acea persoană care (1) reușește să trezească în tine simțăminte, trăiri, emoții unice (2) și pe care aproape că nu o suportă nimeni tocmai pentru că nu face nici un efort în a fi pe plac cuiva și își trăiește viața fix așa cum își dorește. Apoi începi să te gândești că vrei să faci mai mult, că poți face mai mult, că potențialul tău, valoarea ta este mai mult de atât.

De îndată ce începi să-ți trăiești viața așa, ce fac cei dimprejurul tău? Da, exact, se revoltă, se sperie, intră în panică, încep să te lovească, să facă presiuni asupra ta, tot ceea ce le stă în putere pentru a te determina să fii așa cum se obișnuiseră, așa cum le erai cu folos și le era bine că erai.

Cât de mult își vor dori să rămâi cum erai, așa cum le era lor bine? Atât de mult încât vor fi gata în orice moment să îți facă rău, să facă orice le stă în putere pentru a te repune pe “drumul cel bun”; chiar dacă tu mai ai șase luni și mori, chiar dacă cu viața ta nu s-a întâmplat ceva și îți dorești cu adevărat să fie altfel.

Presiunea lor va fi atât de mare încât într-o zi vei ceda, te vei întoarce la vechile obiceiuri, vei fi din nou cum erai, apele se vor liniști, iar tu, vei răsufla cu ușurare că ai scăpat de atâta zbucium și atâtea probleme.

Vei afla că de fapt nu vei muri peste șase luni, toți te vor adora din nou pentru că ai redevenit persoana pe care mereu au vrut-o așa, tu vei scăpa să mai trebuiască să răspunzi la întrebări de genul: “Cum este să fii o persoană fericită, cum voi face întocmai, cum am să-mi manifest geniul din mine, cum voi face să dăruiesc dragoste și să fiu o persoană care iubește, primește iubire și este împlinită?”.

Nu vei muri, te vei întoarce la vechile obiceiuri, vei face ceea cu ce te-ai obișnuit și ți-a hrănit gându-l că viața ta este perfectă așa.

Ba da, vei muri. Nu vei muri propriu-zis. Vei fi însă o ființă moartă pe dinăuntru, una care nu va manifesta geniul din ea, una care va spune mereu că știe, și poate, și va face multe într-o zi și care de fapt va fi pentru următorii ani o marionetă, o unealtă, un nimeni, un zero absolut care va fi bun atâta timp cât va face pe plac și se va conforma.

Trezește-te la realitate acum! Nu toți de pe această planetă pot fi milionari, nu toți pot fi fericiți, nu toți pot să schimbe ceva și să facă diferența. Tu și alți câțiva, pot.

Tu nu ești toți, ai șansa de a trăi altfel, de a face altfel. Ai șansa de a fi viitorul președinte al României, ai putea să inventezi un vaccin contra HIV, ai putea să creezi un sistem care să relanseze agricultura, să vii cu o idee care să schimbe pentru totdeauna felul în care va fi viața pe Pământ.

Acum ai șansa de a-ți schimba destinul, cursul arborelui tău genealogic, acum este momentul pentru a trece la acțiune și a face ceva cu viața ta.

La puțin timp după ce am terminat de scris cartea Preludiu - Arta Seducției, îi spuneam unui foarte bun amic al meu:

- Este pustiu pe strada asta și indiferent de ceea ce am face, mereu ajungem aici. Știi de ce?
- De ce?
- Pentru că acesta este drumul către succes. Nu vezi, este pustiu și plin de obstacole; clar aceasta trebuie să fie calea către succes.
- Cum așa?
- Păi dacă celelalte sunt atât de aglomerate și de când tot ne foim pe ele tot săraci am rămas…
- Ei, știi bine că nu suntem săraci.
- Da, știu.