În viață ai nevoie de curaj, o busolă și o hartă

Teama, lașitatea, obișnuința de a trăi confortabil și sigur sunt principalele motive pentru care mulți aleg în viață să trăiască mic fără a încerca măcar să facă ceva.

Majoritatea se așteaptă să primească ceea ce-și doresc așa, pur și simplu fără să trebuiască să facă ceva. La fel de naivi sunt și aceia care cred că vor avea tot ceea ce-și doresc dacă vor respecta regulile impuse de ceilalți, dacă vor trăi toată viața lor încercând să facă pe plac, să nu iasă din cuvântul celor de la care așteaptă milă și îngăduință.

Viața nu funcționează așa, nu este chiar atât de simplu să dobândești ceea ce-ți dorești. Dacă ar fi fost așa, toți ar fi avut în acest moment tot ceea ce și-au propus.

Dacă vrei să reușești, ceea ce-ți trebuie este mult curaj și o busolă internă în funcție de care să-ți ghidezi întreaga viață.

Spre exemplu, odată, eram pe drumul către Trieste dinspre Veneția și am ales să o iau pe alt drum decât cel pe care mergeam în general. La un anumit moment, strada a devenit tot mai puțin circulată, mai mică, mai plină cu semne și intersecții fără sens capabile să te inducă în eroare.

M-am speriat, am crezut că este un drum greșit și că de fapt nu duce unde aveam nevoie așa că am hotărât să mă întorc și să o iau pe drumul cu care eram familiar. La fel am făcut și pe drumul dinspre Oradea către Galați când am ales să o iau pe la Cheile Bicazului; am avut tendința la un anumit moment, după ce am derapat pe timp de iarnă în mijlocul străzii și am fost la un pas să fac accident să mă întorc, să o iau către Brașov, drumul pe care îl cunoșteam și cu care eram foarte familiar.

În ambele cazuri am ales să nu mă las pradă spaimei, să am curaj și să merg pe ele până la capăt. În cazul Veneția-Trieste am parcurs 30km în plus până am ajuns la destinație. Nu la fel de simplu a fost în cazul Oradea-Galați când pe parcurs m-am răsturnat din cauza condițiilor de vreme într-un șanț, am lovit un bulgăre de zăpadă pierdut pe mijlocul șoselei puțin după aceea și am derapat foarte periculos în apropiere de Galați.

Morala acestor întâmplări este că în viață avem tendința de a ne speria atunci când suntem pe drumuri necunoscute, de a ne întoarce la ceea cu ce suntem familiari și ne-am obișnuit.

Nu mai face și tu așa, nu te mai întoarce din drum, nu te mai speria. Ai curaj, mergi tot înainte, fii mereu gata să treci peste orice obstacol. Indiferent de cât de greu și rău ar fi nu-ți fie frică, ai curaj, lasă busola ta internă să te ghideze, să te îndrume către destinație.

Alte două situații similare au fost atunci când mergeam dinspre Turnul către Budapesta sau dinspre Lignano către Veneția. În primul caz, m-am trezit în toiul nopții în mijlocul unor câmpi unde străzile s-au terminat iar la stânga și la dreapta aveam doar apă. Dacă nu aș fi avut navigatorul cu mine mi-ar fi fost imposibil să găsesc ieșirea către Budapesta. La fel și în cazul Lignano când ceața era atât de deasă încât nu reușeam să văd nu doar intersecțiile ci și marcajele.

Morala celor două ultime povești este că în viață ai nevoie de o hartă. De fapt, acest aspect se desprinde și din prima poveste, cea în care am ales alt drum dinspre Veneția către Trieste.

În viață ai nevoie de o hartă, de o busolă internă și de curaj. Dacă nu le vei avea, atunci timpii până când vei ajunge la destinație se vor dubla, drumul va fi mai lung, iar tu vei sfârși o ființă care trăiește guvernată de frică, teamă, nesiguranță. Nu vei avea curaj, îți va lipsi busola internă, vei permite educației primite, societății în care trăiești sau grupului social să-ți dicteze cum să trăiești, ce să simți, care să fie visurile tale.

La fel se va întâmpla cu încăpățânarea, Ego-ul, orgoliul, insistența de a nu ne transforma și de a reacționa stimulilor; microbii care ne fac să rămânem ființe triste, cancerul care ne va împiedica să creem o hartă precisă a realității în care trăim.

Ne vom lăsa orbiți, ne vom încăpățâna să nu învățăm din greșeli, cu aroganță vom crede că știm totul și că nu mai avem nevoie de nimic. Vom alege să trăim mic, conform unei hărți învechite, ne vom opri în același loc și ne vom limita la a trăi într-o lume îngustă doar pentru că harta după care ne orientăm în viață este una pe care ne încăpățânăm să o păstrăm învechită, inexactă, mică.