Pentru tine, ce înseamnă următorul nivel?

Fiecare dintre noi ne dorim să obținem rezultate bune la școală, să terminăm facultatea după care să ne găsim un loc de muncă sigur, apoi vom alerga după dragoste și iubire și vom face tot ceea ce ne stă în putere pentru a ne integra social și a ne cumpăra o casă pe care să o fi plătit în maxim douăzeci de ani.

Dincolo de aceste obiective relativ mari, se găsesc cele mărunte de tipul: mașină, vacanțe, mobilă, haine, accesorii, stil de viață, confort sau altfel de bunuri.

Pentru că societatea este cea pe care o știm, și pentru că deși fiecare dintre noi se naște un geniu în general nu trecem de limita mediocrului, reușim să le avem pe toate acestea ciclic, în etape, în funcție de efortul depus și în general într-o ordine pe care oricât de mult ne-am dori, nu reușim să o controlăm.

Fiecare trecere de la o etapă la alta, fiecare nou obiectiv propus și fiecare acțiune întreprinsă înseamnă tendința de a trece la următorul nivel, de a face mai mult, de a cere și ne dori mai mult de la viață, de a da ocazia ca ceva nou să se întâmple.

La școală când suntem mici avem de ales să fim excepționali, să punem foarte multe întrebări și să ne satisfacem curiozitatea sau să ne conformăm, să fim ascultători și să fim la înălțimea așteptărilor.

Facultatea putem alege să o facem în funcție de un plan de afaceri pe termen lung, în baza unei viziuni clare pe care o avem despre cum va trebui să fie viața noastră sau pentru a-i bucura pe părinți, pentru a-i face mândri de faptul că și copilul lor cel drag a terminat o școală și că (precum toți ceilalți) se numără printre intelectuali.

Locul de muncă poate fi exact ceea ce ne dorim, pe măsura abilităților și a productivității noastre sau poate fi unul sigur, pe care să nu-l agreem.

Căsătoria poate fi rezultat al alegerilor noastre sau voința părinților, a societății, a proastelor obiceiuri sau în cele mai grave cazuri a disperării și singurătății.

Acestea, plus alte multe astfel de momente sunt ocazii pe care le putem fructifica pentru a trece la următorul nivel, pentru a face mai mult, a lua mai mult de la viață pentru că această călătorie, pe acest pământ, asta presupune, trecerea de la o etapă la cealaltă, de la un fel de a trăi la altul în funcție de vârsta pe care o avem, de nevoi, de ceea ce spun, impun sau pretind cei dimprejurul nostru.

Tu cum ai ales să trăiești viața ta? Cât de în controlul asupra a aceea ce ți se întâmplă ești? Alegerile pe care le faci și felul în care îți dorești să trăiești sunt într-adevăr ale tale?

Vorbeam în trecut cu o super-tipă despre ceea ce este pentru ea cel mai important în viață, că își dorește un copil, să nu mai muncească zi de zi cele 12 ore continue pentru acei bani pe care pentru a-i avea trebuie să renunțe total la viața ei, că vrea să se mute împreună cu iubitul ei și să dea mai multă atenție fericirii și sănătății ei ... nu acum, ci mai târziu, cam peste șase ani, undeva pe la treizeci și șase de ani când va mai face niște bani și își va fi trăit viața, va vizita lumea și se va distra vizitând, socializând, făcând facultatea, plus multe altele pe care și le propusese a face.

Cu ocazia publicării cărții Preludiu - Arta Seducției ne-am reîntâlnit și am avut timpul necesar pentru a sta și vorbi despre ceea ce s-a mai întâmplat și ce anume a materializat din tot ceea ce și-a propus să facă până când va împlini treizeci și sase de ani, adică până atunci când va trece la următorul nivel alegând să facă un copil, să se căsătorească, să se ocupe mai mult de ea și mai puțin de locul de muncă, cel care-i răpește tot timpul.

Ei bine, după doi ani de când discutasem prima oară, încă se mai afla acolo unde ne cunoscusem, încă mai lucra acolo și o făcea cel puțin doisprezece ore pe zi fără a avea timp pentru ea, încă mai visa că într-o zi va începe să-și trăiască viața fix așa cum își dorește.

Ce a făcut în plus?

A renunțat la o relație cu un bărbat excepțional pentru că el i-a cerut să treacă la acțiune acum, iar ea și-a dat seama că nu știe ce vrea și că aparenta libertate este mai prețioasă și că un bărbat mai găsește, un loc de muncă atât de sigur nu.

A descoperit că are probleme de sănătate grave și că dacă nu va da atenție la cum își guvernează viața, va risca ca dintr-o zi să înceapă să trăiască suferind pentru tot restul vieții.

Conflictele cu cei dimprejurul ei s-au accentuat atât de mult încât a început să creadă că dorința ei de a-și trăi viața este o greșeală și că ar fi cazul să se întoarcă la vechile obiceiuri fiindu-le astfel pe plac celor dimprejurul ei.

Ce nu a făcut din ceea ce și-a propus?

Totul. Încă nu a fost la Paris, nu și-a cumpărat role, nu merge la fitness, nu a renunțat la fumat, nu a început să se preocupe de construirea unei afaceri în schimbul locului de muncă, nu a patinat pe gheață, nu s-a oprit pentru o secundă în care să nu se gândească la bani și confort ci la sănătatea și fericirea ei.

Va face tot ceea ce și-a propus până când va împlini treizeci și șase de ani? Va avea tot ceea ce-și dorește de la viață? Probabil.

Nu face și tu la fel, nu amâna pentru mai târziu ceea ce poți face acum și nu te întoarce la vechile obiceiuri doar pentru că a trece la următorul nivel este greu și înseamnă să treci la acțiune imediat, în timp ce a te întoarce la ceea cu ce te-ai obișnuit cu, este mult mai simplu și la îndemână.

Nu-ți mai spune că vrei să fii o persoană liberă care să poată face tot ceea ce-și dorește și care nu vrea să depindă de un soț sau de o soție, un copil sau alte astfel de responsabilități.

Știi care este adevărul? Acela al unei doamne foarte speciale pe care am întâlnit-o într-un oraș din Romania foarte drag mie, o pensionară care nu a fost niciodată căsătorită și nu a avut niciodată copii. De ce? Pentru că a vrut să fie liberă, să nu depindă de un bărbat, să poată face tot ceea ce-și dorește.

Când am cunoscut-o eu, își dăduse casa unor vecini pentru a fi sigură că cineva o să aibă grijă de ea în cazul în care va fi bolnavă, își petrecea timpul în parc pentru că se simțea prea singură și se grăbea să ajungă acasă să se uite la serialul ei preferat.

Este acesta un mod de viață pe care fiecare are dreptul să-l aleagă a-l trăi? Absolut.
Ceea ce nu-și găsește locul într-un astfel de scenariu este regretul, tristețea de a nu fi făcut alte alegeri, de a nu fi făcut un copil și de a nu fi trăit viața altfel; pentru că dincolo de aparenta mulțumire de sine, acea doamnă a mărturisit că de fapt, ceea ce și-ar fi dorit a fost să-și trăiască viața altfel, să fi avut ocazia de a construi o familie, de a face totul altfel.

Tu, pentru tine ce înseamnă următorul nivel? Ai să ai curajul să renunți la vechile obiceiuri și să treci la acțiune acum sau vei căuta mereu scuze și justificări pentru a rămâne o persoană captivă în trecut?