trim.ro

Scrisoare lui

Aceasta este o scrisoare pe care el a primit-o de la ea. Citește și ia aminte!

Acesta este acel punct din timp și spațiu când și tu și eu avem ocazia de a sfida gravitația, de a amorsa puterea destructivă a stereotipurilor, de a face totul altfel, după o secvență unică cu puterea de a lăsa fericirea și succesul să ne urmeze la infinit.

Este acea clipă când, dacă vom ști să îmbrățișăm schimbarea abandonând vechi obiceiuri, teama și tendința de a lăsa orgoliul și propria prostie să hotărască pentru noi, ne dăm ocazia să facem ceea ce fiecare pe această lume își dorește și din păcate foarte puțini au ocazia a li se întâmpla; acea unică stare când totul începe să vibreze la o frecvență unică, una cu puterea de a crea acele nuanțe ale acelui curcubeu splendid.

Tu, eu, avem ocazia să creăm o nouă secvență, o nouă lume în care prejudecățile, auto limitarea sau plafonarea nu au cum să existe, un Univers în care fiecare dintre noi este viu, se reinventează cu fiecare nouă interacțiune și intră în competiție cu celălalt nu condus de EGO, orgoliu sau încăpățânare ci de acea complicitate care se crează între membrii unei familii tinere, vii, dinamice, mereu în schimbare și în cutarea acelor vibrații capabile să cutremure pe fiecare dintre noi.

De noi depinde dacă vom reuși, iar a o face înseamnă a ști să folosim puterea acestui Serendipity care a făcut posibilă ciocnirea noastră.

Da, tu ai rămas singur după o lungă călătorie alături de cine nu te-a meritat niciodată și cari această povară a acestei nereușite așa cum eu, trag trecutul meu, acele neîmpliniri și zbateri care m-au făcut să pot fi în acel punct din timp și spațiu al acelei zile când ne-am întâlnit și de când nimic nu a mai fost la fel.

Despre asta este vorba, despre această secvență unică capabilă să ne ducă în acel punct din spațiu și timp când ne-am ciocnit.
Dacă ar fi fost să fie altfel, atunci, te asigur că ai fi fost în continuare pe drumuri iar eu captivă într-o lume plină de vicii pe care nu am putut-o simți niciodată lumea mea.

Acum, în acest moment, după ce împreună am mers pe această potecă a neștiutului suntem departe, stinși și proști; ne încăpățânăm și facem tot ceea ce nu vrem doar pentru că nu suntem capabili să facem saltul, să vedem dincolo de acum, de ieri, de aparențe, foame, teamă, nesiguranță și proprie paralizie (acea absență a abilității de a iubi cu adevărat, de a primi dragoste și face totul cu adevărat în doi).

Se poate, avem cum să împlinim acest Serendipity. Totul este posibil pentru că singura noastră limită suntem noi înșine. De noi depinde dacă vom fi o familie sau fiecare pe un drum al său. De noi ține dacă vom ști a începe să interacționam fără limite și bariere, dacă ne vom deschide brațele pentru a îmbrățișa acest nou sau dacă vom privi nu mai departe de propriile limite, de opreliștile obișnuințelor și a inerției lumii în care trăim, dacă în loc să ne ascundem și să așteptăm momentul cel mai potrivit vom trimite celuilalt acea scrisoare ce a rămas împăturită pe birou, acele fotografii făcute când lipseai și niciodată developate sau acel gând nespus pentru că până acum am fost obișnuiți a nu-l împărtăși.

Trebuie doar să înțelegem că fiecare dintre noi își dorește să fie inclus, iubit și ispitit, că totul trebuie să se consume (nu risipească) într-o dimensiune a unei secvențe unice în care nimic nu este doar într-un singur sens, iar a dărui necondiționat înseamnă a ști când să dai celuilalt ceea ce are nevoie și își dorește cu adevărat.

Ce ne dorim, ce vrem, ce anume ne-a adus aici?

Banii, spaima, foamea, nevoia de a ne simți importanți și de a ne da în spectacol?

Nicidecum!

Suntem aici pentru că îl vrem pe celălalt fix așa cum este, tot (în totalitate) al nostru, pentru că vrem să fim un Univers în care lumea ta se va ciocni de a mea, iar la final va rezulta acel echilibru și armonie cu puterea de a ne face să vibrăm.

Despre asta este vorba, despre a gândi și face totul împreună.

Dacă vom vrea să fie doar ca noi înșine, dacă vom insista să fie doar ca mine sau ca tine, dacă nu vom înțelege că o familie nu poate exista dacă fiecare va vrea să își păstreze individualismul și să nu împărtășească, atunci, din păcate, va trebui acceptat crudul adevăr - acest Serendipity se va risipi aici, în această perioadă când trecutul (acela care deja ne-a făcut atât de mult rău) reușește să ne vâneze și nimicească.

Țin la tine într-un fel al meu unic. Nu am venit pe această lume cu un manual și nici nu am crezut vreodată că mă voi regăsi în această situație.

Nu am o rețetă perfectă și nu întotdeauna puterea de a fi perfectă. Nu sunt așa, ar însemna să fiu o mașină, să mă închid schimbării.

Îți scriu pentru că nu am orgoliu și pentru că știu că s-a creat acea tensiune negativă cu puterea de a duce totul către minus cu sau fără voia noastră. O fac pentru că țin la tine, pentru că nu am deschiderea de a renunța și nici de a risipi acest Serendipity.

Noi - eu și tu - suntem cheia, secvența și secretul succesului acestei treceri prin acest portal către acea dimensiune. Acum, în acest moment, avem ocazia să împlinim această viziune.

Nu vreau să cerșesc, să te implor sau să insist a te determina să fii acolo unde poate că nu îți dorești. Eu sunt aici, iar ceea ce-ar urma ar însemna să caut a forța voința ta și a trece peste ceea ce mă definește ca și individ.

Nu îmi doresc să lupt pentru ceea ce nu îți dorești și nici să te implor să faci ceea ce nu simți că vrei. Ar însemna să încep a vâna, a alerga după fericire și succes când bine știm și eu și tu că totul trebuie să rămână întotdeauna simplu, că nimic nu mai merită în momentul în care trebuie să faci compromisuri, să minți, să nu mai fii tu însuți și să trebuiască să demonstrezi că meriți sau să faci eforturi nejustificat de mari pentru a avea.

Sunt aici, exist. Te pup.