Uneori, o relație trebuie să se termine

Viața este un drum pe care fiecare dintre noi îl parcurge. Deseori, este o cărare bătătorită pe care au mai trecut mulți alții iar uneori, o adevărată aventură.
Poveștile de dragoste vin și pleacă, de cele mai multe ori lăsând în urmă suspine, tristețe, dezamăgire sau furie.

Nu este vina celuilalt pentru că într-o zi sentimentele se sting, pentru că vine ziua în care pasiunea moare, iar ceea ce îi ia locul este dezgust, dispreț și ură.
Este vina noastră, noi suntem cei care după fiecare greșeala făcută nu am avut curajul să o admitem, alegând în schimb să căutăm un vinovat, justificări, să începem să îi urâm pe toți cei dimprejurul nostru. Este vina noastră pentru că ne considerăm de fiecare dată cei îndreptățiți să fim supărați, cei neînțeleși.

Nu celălalt este vinovat ci noi; noi cei care pretindem să ni se plătească pentru tot ceea ce facem, cerând socoteala și fiind dispuși la orice atâta timp cât este vorba de a avea dreptate, de a se face precum pretindem.

Vinovați suntem Noi, cei care uităm că dragostea este pur și simplă. Iar dragoste nu înseamnă să dai doar dacă primești sau să încetezi să o mai faci atâta timp cât tu consideri că ceea ce face celălalt nu este pe măsura așteptărilor tale.

Dragostea înseamnă dăruire, înseamnă pasiune necondiționată, loialitate, încredere și dorința de a fi bun cu celălalt, de a face orice pentru pentru celălalt; înseamnă  angajament.

Nu pretinde că iubești atunci când nu o poți face fără a judeca, atunci când știi că nu vrei să dai totul așa, pur și simplu, atunci când știi că pentru a avea încredere ai nevoie de dovezi.

Pentru a învăța să fim mai buni, să iubim cu adevărat, avem nevoie să greșim, să trăim pe propria piele ceea ce altora facem. De aceea, uneori, drumul pe care îl alegem trebuie să se termine lăsând loc unei a doua șansă, aceia de a fi mai buni, de a iubi necondiționat, de a face lucrurile așa cum trebuie.